Domnule comandant al Politiei municipiului Ploiesti,
Va aduc la cunostinta fapte de cruzime si rele tratamente aplicate cainilor in adapostul primariei Ploiesti de la Bucov/Prahova si solicit o ancheta a organelor Ministerului Administratiei si Internelor si a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care au dreptul de a solicita orice informaţie şi documentele necesare controlului şi de a preleva probe pentru cercetări şi analize.de.laborator.
Adapostul de la Bucov a fost construit de fundatia din Munchen din 2001, in cadrul unui proiect in colaborare cu primaria din Ploiesti. Ca desfasurare, investitie si locatie reprezinta poate cel mai bun adapost din tara pentru caini comunitari. Pana in anul 2009, cainii erau eutanasiati dupa doua saptamani conform legii de atunci. Dupa aparitia legii de protectie a animalelor nr.9/2008 care interzice eutanasierea cu exceptia cazurilor fara salvare, atitudinea angajatilor nu s-a schimbat. Nu s-a schimbat nici componenta echipei de la serviciul protectia animalelor, cei care omorau caini la gramada, in conditii dubioase sunt, azi, aceiasi care ar trebui sa asigure protectia. Ei se comporta in continuare brutal, fara sa le asigure supraveghere, adapost, curatenie, ingrijire, hrana si apa, ingrijire medicala, adica nu asigura nici macar un minimum de conditii de supravietuire.
Adapostul de la Bucov a fost construit de fundatia din Munchen din 2001, in cadrul unui proiect in colaborare cu primaria din Ploiesti. Ca desfasurare, investitie si locatie reprezinta poate cel mai bun adapost din tara pentru caini comunitari. Pana in anul 2009, cainii erau eutanasiati dupa doua saptamani conform legii de atunci. Dupa aparitia legii de protectie a animalelor nr.9/2008 care interzice eutanasierea cu exceptia cazurilor fara salvare, atitudinea angajatilor nu s-a schimbat. Nu s-a schimbat nici componenta echipei de la serviciul protectia animalelor, cei care omorau caini la gramada, in conditii dubioase sunt, azi, aceiasi care ar trebui sa asigure protectia. Ei se comporta in continuare brutal, fara sa le asigure supraveghere, adapost, curatenie, ingrijire, hrana si apa, ingrijire medicala, adica nu asigura nici macar un minimum de conditii de supravietuire.
Nenumaratele reclamatii stau dovada neconformitatilor persistente in acel serviciu.
Memoriile , reclamatiile si petitiile depuse in atentia primarului Volosevici, inca de anul trecut, s-au soldat cu raspunsuri evazive ale directorului Vlad C., directorul Administratiei Parcului Memorial C. Stere, care are in subordine si adapostul de caini comunitari – asa zisul serviciu de protectia Animalelor. Toate aceste documente sunt atasate in anexe.
Atitudinea brutala chiar distrugatoare a unor angajati fata de caini, precum si situatia unica a unor angajati care, din cauza fiselor de post superficial concepute, sunt deseori gasiti, chiar fara sa se fereasca, stand pe canapele, vorbind excesiv de vulgar, fumand, scuipand seminte, citind ziare, jucandu-se la calculator sau jucand table, au fost sesizate de nenumarate ori si aduse la cunostinta managerului adapostului sau directorului Vlad.
Orice critica spusa pe loc, tocmai pentru remediere, este interpretata ca declaratie de razboi. De fiecare data, am fost agresate verbal, amenintate cu scoaterea din adapost cu forta ?!, ne-au fost amenintate animalele pe care le ingrijim etc. In cateva cazuri, din razbunare, cainii au fost omorati, unii facuti disparuti si altii batuti, avand nevoie de ingrijiri medicale din partea iubitorilor de animale. Tensiunea, nepolitetea si obstructionarea permanenta din momentul intrarii in adapost si pana la plecare nu mai este de suportat.
Va enumeram din faptele care consideram a constitui cruzime si rele tratamente aplicate cainilor aflati in adapost, precum si celor de pe strada.
1. Angajatii isi permit sa lase tarcurile necuratate, in paragina, sa nu dea de mancare si apa la animale, sa nu observe cainii morti sau bolnavi pentru ca sunt nesupravegheati, nesanctionati si lasati sa stea de poamana. Lipsa unui regulament de functionare si a procedurilor specifice de functionare, actualizate, ale adapostului. Schema de organizare a adapostului reprezinta o sfidare la adresa contribuabilor, in plina reforma administrativa, prin mentinerea de posturi fara legatura cu ingrijirea animalelor, fara responsabilitate, cu fise de post concepute superficial, care nu justifica activitatea pe durata celor 8 ore de munca si nici posibilitatea verificarii rezultatului muncii angajatilor.
2. Animalele sunt aglomerate cate 50-80, cu scop unic de a-i provoca sa se omoare intre ei, sa se raneasca, cei mai tematori sa nu se hraneasca si sa moara in chinuri, astfel incat ei sa fie dati ca morti din motive naturale. Tarcurile sunt prea mari, cotetele deteriorate si necuratate, terenul afectat de ploi, necesitand pietris, pe timpul verii fara umbrare.
Nimeni nu poate observa intr-o gramada de 100 caini, care este ranit, bolnav sau nu mananca. Mancarea este azvarlita intr-un singur loc, cainii puternici ocupa locul, cei mai timizi raman intotdeauna nemancati si mor de foame.
Nimeni nu-si pune problema ca in fiecare zi se scot cca 10 cadavre din tarcuri, morti in urma sfartecarii de catre ceilalti. In tarcurile mari, zac cadavre fara a fi observate de ingrijitori mai mult timp sau caini raniti sesizati de catre vizitatori.
Cum mananca 100 caini cand terenul este acoperit cu apa si noroi?
Cum se face deparazitarea si vaccinarea periodica conform normelor in vigoare, intr-un tarc de 80 caini?
Putini angajati verifica spre sfarsitul programului daca cainii au apa, sunt raniti sau morti.
Tarcurile existente si cele care vor fi construite ar trebui dimensionate pentru maximum 10 caini pe tarc sau si mai putin, pentru a evita ranirea animalelor intre ele.. In caz contrar, prin neasigurarea hranei si a ingrijirii, cainii sunt condamnati la moarte sigura, torturandu-i, aplicandu-le rele tratamente in continuare, fapte pentru care legea de protectie a animalelor prevede pedepse.
De asemenea, ar trebui sa se prevada tarcuri pentru caini tranchilizati, cainii bolnavi adusi din teritoriu, nu amestecati cu ceilalti, cum se procedeaza la adapost, imbolnavind pe ceilalti. Tarcuri pentru caini in convalescenta, pentru cei firavi sau pentru caini pregatiti pentru adoptie.
In aceasta iarna, cainii au fost lasati prada noroiul pana la gat si frigului, fie din lipsa cotetelor, fie din lipsa paielor, ceea ce a atras nenumarate reclamatii din partea vizitatorilor (vezi foto anexe). Cu venirea verii, umbrarele au lipsit, cu mare greutate au fost improvizate aparatori, de curand, doar in cateva locuri, din sponsorizari.
3. niciodata numarul de caini aflati in adapost nu coincide cu numarul declarat, nimeni nu este interesat sa tina o evidenta stricta, acolo cainii sunt adusi si dispar fara sa aiba nimeni responsabilitate, ei sunt considerati gunoaie, desi rolul serviciului este de a ingriji si apara.
4. disparitia unor caini din tarcuri si din boxe, fara urma, neputand fi regasiti in nici un document si chiar refuzul de a se ancheta modul lor de disparitie, fapt confirmat de medicul adapostului, in luna decembrie si februarie, pe perioada concediului sãu (cca 80 si respectiv 40).
5. mortalitatea “naturala” exagerata din cauza sfasierii cainilor intre ei in tarcuri, fapt remarcat de medicul adapostului, fara a se lua masuri pentru remediere.
6. nu au fost indepartati cei trei angajati reclamati pentru lucrul cu animale: Petrache, Saceanu si Dumitru, reclamati verbal si in scris de mai multe ori, cu greseli grave de manipulare si ingrijire a cainilor (atitudine brutala, nepasare fata de treburile de serviciu, fata de cainii bolnavi, strangularea mortala cu latul etc).
7. nu sunt luate masuri impotriva ingrijitorilor care produc suferinta cainilor. Fara discernamant, ei inghesuie caini firavi, in convalescenta, in tarcuri mari de 50 caini, cu efectivul format si ca urmare pier , fiind agresati imediat. Cum ingrijitorii nu revin niciodata la tarcuri pentru a verifica daca cei noi s-au acomodat, acesti caini mor sfasiati.
8. nu au fost luate masuri impotriva tehnicienilor total nepasatori fata de situatia cainilor din adapost, necunoscand si pretinzand ca nu au nici o responsabilitate in privinta numarului si a starii de sanatate a cainilor. Expresiile lor preferate, in bataie de joc : „ei si ce , a mai murit un caine sau se mai intampla, sa le fie tarana usoara”. Exemplu negativ: tehnicianului Poenaru nu este instruit corespunzator, isi depaseste atributiile, nu cunoaste legea de protectie a animalelor si eutanasiaza fara acceptul medicului veterinar, opereaza cu medicamentele adapostului in folos propriu desi nu are voie, nefiind medic, se joaca pe calculator in timpul programului ore in sir, nu verifica niciodata muncitorii din subordine, nu calca vreodata pe la tarcuri. Nici atunci cand vine din teren nu supravegheaza operatiunea, cainii fiind aruncati incorect, tranchilizati, in tarcurile de 80 de indivizi. Interpreteaza dupa bunul plac orice dispozitie data si chiar se lauda cu aceasta putere de a da pe oricine afara din adapost cand doreste. Nu a fost sanctionat niciodata.
9. capturarea cainilor din teritoriu fara discernamant, reclamatiile telefonice anonime fiind imediat luate in consideratie. Nu se verifica veridicitatea lor. Transportul lor brutal in masina fara cusca in interior. Descarcarea cainilor tranchilizati, direct in tarcurile mari, unde sunt atacati, raniti si chiar omorati.
10. inchiderea tarcurilor cu lacate. Astfel, cautarea cheilor aflate in cladirea principala, alegerea acestora din manunchiul de 20-30 chei, mareste timpul de interventie pentru salvarea unui caine atacat si sansele acestuia de supravietuire total reduse. Chiar si pentru lucrarile zilnice in tarcuri, ingrijitorii prefera sa „sara” peste deschiderea tarcurilor si practic nu se mai face nimic.
11. nu exista o selectie a cainilor adusi din teritoriu, adica sa se stabileasca care sunt bolnavi sau ce talie au. Operatiunea este nesupravegheata de medic si facuta la intamplare de ingrijitori.
12. nu exista un program de ingrijire a cainilor din tarcuri. Cainii sunt plini de purici capuse, raie. Multi sunt bolnavi, cu posibilitati de tratare si totusi sunt lasati sa moara. Cativa iubitori de animale, din resurse proprii, cumpara medicamente si se preocupa de salvarea unor caini. Si, in multe cazuri, dupa ce sunt salvati, in loc sa fie pusi in tarcuri speciale, sunt aruncati alaturi de caini puternici si mor sfasiati. Astfel, banii cheltuiti se pierd in van.
Toate actiunile acelei echipe din serviciul de protectia animalelor sunt facute in bataie de joc, cu rautate fata de caini si spre sfidarea cetatenilor si a banului public.
Iubitorii de animale, asociatii de protectie a animalelor din Ploiesti fac eforturi disperate sa remedieze, atat cat li se permite, situatia acestor animale, cheltuind din banii personali pentru tratamente medicale, pentru hranirea cainilor bolnavi sau firavi. In acelasi timp, cei care sunt platiti sa asigure acesata ingrijire se odihnesc pe bancute , la umbra vara sau pe calorifere in interior, pe timpul iernii, se joaca table sau pe calculator.
02.08.2010
Elena Badicu
Str. Sacelenilor nr.2, Bl 18, Ap. 118
